| DIN EXPERIENTA NOASTRA |
|
| Pasiunile personale devin lectii de business |
|
 |
Marti, 5 August 2008, 05:00 AM
Ma uit in sus si tot ce vad este un negru de smoala deasupra noastra. Peretele Western Breach din Kilimanjaro pare nesfarsit in intunericul dinainte de rasarit. Urcam deja de doua ore pe panta abrupta si aproape ca nu imi mai simt degetele de la maini, iar rucsacul mi se pare din ce in ce mai greu in timp ce ma chinui sa trag in plamani aerul rarefiat. Oare vom reusi sa atingem varful?
Vineri, 26 Septembrie 2008, 02:00 PM
Ma joc de vreo ora cu cifrele dintr-un excel, care ar trebui sa ma ajute sa iau o decizie fundamentata financiar. Este deadline-ul deciziei de a merge sau nu mai departe cu un proiect. Proiectul MEU. Desi cifrele ar trebui sa fie ceva foarte matematic si clar, casutele din excel nu ma ajuta deloc. Ce riscam daca alegem sa mergem inainte, ce pierdem daca ne oprim acum?
Desi momentele par foarte diferite intre ele, am simtit in amandoua acelasi sentiment de nervozitate, de presiune pentru a lua o decizie, de a evalua riscul de a merge inainte sau de a ne opri. Escaladarea unui munte are foarte multe puncte comune cu lucrul pe un proiect!
Ca sa specific de la inceput, nu sunt o alpinista. Ma urc pe munti de placere si din dorinta de a-mi provoca limitele. Incerc sa-mi gasesc aceleasi motivatii si in proiectele din viata profesionala. Imi caut activ proiecte noi, provocatoare, care sa ma scoata din zona de confort, si sa ma forteze sa invat. La fel ca si pe munte, lectiile personale ma ajuta sa imi indeplinesc cu succes proiectele:
1. Viziunea si obiectivele tale vor face diferenta!
Ce fel de proiect iti doresti, cum vrei sa il realizezi, ce contributie va avea la dezvoltarea ta si a echipei tale? Sunt intrebari pe care uitam sa ni le adresam "la job" pentru ca am invatat sa fim reactivi si sa ne multumim cu ce ni se ofera. Ne folosim de scuze precum "managerul meu mi-a dat acest proiect", "este un task care tine de responsabilitatile mele", si astfel ne masuram succesul la niste standarde impuse din exterior. Muntele m-a obligat sa ies din paradigma asta! Dintr-o data m-am trezit pe un teritoriu liber, in care nimeni nu imi impunea nimic, si trebuia sa imi aleg singura masura propriului succes!
Mi-am analizat limitele, si am cautat o provocare chiar deasupra lor, astfel incat sa ridic stacheta la care ma evaluam. In fiecare an cateva mii de trekkeri incearca sa urce Kilimajaro pe ruta normala, din cauza dificultatii relativ reduse a traseului, provocarea venind din altitudinea ridicata (5895 m). Ca sa evitam aglomerarea am ales o ruta considerata "dificila", pe care nu am mai intalnit nici o alta echipa pana chiar inainte de varf. Am descoperit ca de fapt dificultatea nu era atat de mare, singurele pasaje care ne-au dat emotii fiind chiar in ziua varfului. Cand am coborat pe ruta normala si am vazut panta lina si plina de praf am simtit o satisfactie profunda la gandul ca am avut curajul sa alegem ruta mai dificila. Am fi ajuns pe varf in ambele cazuri, dar stiam ca mi-am impins limitele mai departe refuzand sa accept "un succes obisnuit"!
2. Planificarea este cheia succesului!
Poate ca urcatul unui munte nu pare a necesita atat de multa planificare: te duci, te urci, ai coborat, s-a terminat! Ceea ce este perfect valabil daca te duci o zi in Piatra Craiului. Dar in momentul in care vrei sa incerci altceva, ai nevoie de o planificare riguroasa. Muntele nu iarta greselile, iar lipsa de planificare iti poate creste exponential riscul la care te expui. La 5000m nivelul de oxigen este la jumatate din ce respiram in Bucuresti. Cate zile ar trebui sa petreci pe traseu pentru a-i permite corpului tau sa se aclimatizeze? Cum vei transporta mancarea pentru aceste zile? Ce fel de echipament iti va trebui pentru altitudinea/temperatura/dificultatea tehnica pe care o vei intampina? Am petrecut cateva luni inainte de pleca spre Kilimanjaro aranjand toate detaliile, facand liste cu echipamentul necesar, cautand modalitatile optime de transport, selectand echipamentul in functie de greutate, si interesandu-ne de un operator local pentru logistica. Acesta era esential pentru succesul proiectului, avand o influenta semnificativa asupra costului, dar si asupra unei organizarii eficiente (ne-au ajutat cu taxele pentru munte, cu organizarea mancarii si a porterilor, si tot prin ei am angajat un ghid - de care ne-am fi lipsit bucurosi, dar guvernul Tanzaniei impune ca fiecare echipa sa mearga doar insotita de un ghid).
In spatele oricarui proiect de succes sta un plan bine realizat. "Executia ESTE strategia" spune Tom Peters, si tind sa fiu de acord cu el. Esecul unui proiect din cauza lipsei de planificare reprezinta o mare risipa de timp, energie si bani. Chiar daca proiectul in sine este un eveniment de o zi, timpul investit in planificare si pregatire poate fi de cateva luni!
3. Fiecare om din echipa conteaza!
Unii dintre noi avem job-uri "glamorous", lucram in vanzari si povestim despre ultimele contracte semnate, suntem oameni de PR si dam interviuri sau suntem traineri si sustinem cursuri in fata participantilor. Altii avem la prima vedere job-uri “obisnuite”, lucram in contabilitate, in resurse umane, in finante, etc. Dar adevarul este ca toti avem o contributie individuala la succes. Nu toata lumea va urca pana pe varf si nu toti vom incheia contracte cu clientii! Insa aceste succese sunt rezultatul unor ecuatii de performanta a echipei!
Imi amintesc ca pe Kilimanjaro am intampinat probleme cu mancarea. Apetitul scade o data cu altitudinea, iar daca urci prea rapid risti sa dezvolti rau de altitudine, printre ale carui efecte este si varsatul. Lucru deloc placut, mai ales cand abia reusesti sa inghiti cateva linguri de mancare, iar organismul tau are nevoie de toate resursele energetice. Astfel incat Elia, bucatarul echipei, a fost cel care a avut o influenta majora asupra conditiei noastre fizice. Grija pe care a avut-o fata de noi, si mancarea bogata in carbohidrati (care sunt digerati mai usor decat proteinele si lipidele) ne-au tinut in forma necesara ascensiunii! Pentru mine, el a fost acel membru al echipei care a facut diferenta!
"Traim intr-o lume a brandurilor personale" spune tot Tom Peters. Daca esti managerul unui proiect, gandeste-te ce fel de oameni iti doresti in echipa. Daca esti parte din echipa, gandeste-te pentru ce vrei sa fii cunoscut, care este valoarea ta adaugata, si pune-le in practica.
In concluzie, oricare ar fi pasiunea ta personala, fie ca joci fotbal sau faci shopping, exista paralele cu mediul de business. Important este sa le observi, sa extragi lectii valoroase si sa aplici ceea ce ai aflat in fiecare zi petrecuta la jobul tau. Pana la urma, ceea ce conteaza cu adevarat este sa faci fiecare experienta, personala sau de business, sa conteze. Pe mine ma inspira un citat al lui Picasso: "Intotdeauna
fac ceea ce nu pot, ca sa pot invata cum se face!"
Ioana Molnar
Marketing Manager |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Recomanda acest newsletter prietenilor tai
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
Human Invest este o companie din Liga Superioara in arena serviciilor de training si consultanta in dezvoltare organizationala, prezenta pe piata romaneasca din 1998.
Suntem recunoscuti pentru conceperea si implementarea programelor care ofera managerilor o experienta autentica de imbunatatire a performantelor lor de leadership, ajutand astfel multe companii sa fie din ce in ce mai angajate sa furnizeze un serviciu excelent clientilor lor.
|
|
|
|
|
|
|
